e-Oria – Ziua 5

5. Traseu: Şaua  Podragului (2307 m) – Fereastra Mare a Sâmbetei (2188 m) (Bandă Roşie, 8 ore)

Aripocu şi-a luat alimentator solar. Asta-i o chestie care o pui oriunde… pe rucsac, pe bicla, does not matter şi ea se încarcă cu ceva electroni care joacă biliard unii cu alţii creând ceea ce în mod normal de cheamă curent electric.

Acest lucru ne dă un sentiment de relativă linişte, aifoanele ferindu-se astfel de pericolul de a fi doar nişte cărămizi ce trebe cărate.

Mă rog…

Precum se ştie, în mult dorita expediţie Oria, până aici Je, Aripocu şi aifoanele ar fi util să ne găsim fie la lacul Podu Giurgiului fie în Şaua Podragului (2307 m).

O să ne trezim cu noaptea în cap, astfel încât să pornim pe la 6 sau chiar mai devreme dacă vremea e prietenoasă.

Luăm act de triunghiul roşu ce coboară spre stânga la Cabana Podragu (2136 m). Ocolim astfel prin dreapta vf. Tărâţa (2400 m) şi tot prin dreapta trecem în într-o uşoară coborâre de vf. Podu Giurgiului (2358 m). De aici, ne tragem sufletul pogorând cuminţi în Şaua Ucea Mare (2220).

După ce mergem o vreme luăm act de rămânerea în stânga a vf. Corabia (2406 m) după care ne simţim ca pe un montaigne-russe suind şi coborând dar vom ocoli ce e mai naşpa, în speţă vf. Ucea Mare (25434 m) şi pe fratele său (2421 m).

Suim iar (Doamne, nu se mai termină???) până în Şaua UciŞoara (2312 m) de unde avem mare grijă să nu ne epuizăm urcând vf. Ucişoara (2418 m) astfel că îl ocolim prin dreapta şi pe dumnealui în speranţa că efortul ne va fi răsplătit prin ajungerea în Şaua Orzănelei (2305 m) relaxându-ne oarecum la coborâre.

Ajunşi în Şaua Orzănelei (2305 m) urmează un suiş care ne va lăsa cam fără suflare şi anume suişul pe vf. Viştea Mare (2527 m).

Mă… cel mai sigur este că vom înjura mult aici, atât în gând cât şi cu voce tare, dar foarte probabil şi unii pe alţii. După ce ne delectăm cu diferenţa de nivel de peste 200 m, iată-ne savurând stâlpu’ ce ne spune că, pana mea, mai avem 500 m până pe moldovean.

Ne uităm noi la bulina roşie, probabil vom lăsa rucsacii pe Viştea şi vom parcurge unul dintre cele mai scurte trasee din ţară: Viştea-Moldovanu’.

Ajunşi aici, barbaţi fiind, o să pozăm în draci atât pentro Oria cât şi pentru noi crucile şi însemnele de pe Moldovan (2544 m) apoi revenim pe Viştea, ne luăm rucsacii şi-i băgăm viteză la coborâre.

O să coborâm până uităm de noi către Portiţa Viştei (2310 m), unde, dacă ne dor tare jenunţii putem coborâ în oraşul Victoria pe triunghi roşu. Sperăm să nu se întâmple asta şi să putem continua urcuşul către vf. Hârtopul Ursului (2461 m), după care ne delectăm cu Şaua Hârtopul Ursului (2369 m).

Dăm iar cu ocolul prin dreapta la vf. Gălbenele (2456 m) şi mergem pe deasupra de Valea Rea  până-n Şaua Viştişoarei (2304 m).

De aici urcăm uşor către vf. Gălăşescu Mare (2470 m) ajungem în Fereastra Răcorelelor (2297 m), apoi tratăm cu delicateţe vf. Gălăşescu Mic (2398 m) de unde coborâm în Fereastra Mică a Sâmbetei (2196 m). Suim de aici vf. Slănina (2268 m) iar aici… bucurie mare… ne dăm drumu’ în Fereastra Mare a Sâmbetei (2188 m).

Aşa ar fi frumos să fie ziua denumită Ziua 5.

e-Oria – Ziua 4

4. Traseu: Lacul Călţun (2135 m) – Şaua Podragului (2307 m) (Bandă Roşie, 10 ore)

Aşadar, presupunând că lucrurile au mers superb până în această zi, o vom începe cu spălarea meclelor personale în ceva izvoraş de pe lângă Călţun, lacul fiind probabil plin de conserve.

Această spălătură o facem atât în scop igienic cât şi pentru a ne alunga somnul care ne va bântui încă pe la 6 dimineaţa când ne vor suna aifoanele.

Aifoanele vor suna pentru că în această zi ar trebui să fim deja acomodaţi cu altitudinea, porţiunile cele mai grele vor fi fost trecut şi mai rămâne partea de mers de nebuni cu zilele pe Deal.  Ca o sinteză a ceea ce va fi, Je va aduce aminte tuturor în această dimineaţă textual:

“Domnilor… Ce-a fost greu a trecut, ce e mult abia începe.”

Din fundal se vor auzi vii injurături…

Acestea fiind spuse, vom purcede plini de un avânt ponderat la urcarea Lăiţelului (2390 m) deoarece nu cred că vom fi foarte încântaţi de suiş. Când ajungem pe Lăiţel (2390 m), ne binoclăm o vreme trăgându-ne sufletul la vf. Lespezi (2517 m) şi la Neagoe (2535 m), dar asta numa’ dacă nu e ceaţă.

Pogorâm de pe acest deluşor ocolind prin dreapta în urcare Şaua Vestică a Lăiţelului (2228 m), cam stâncoasă ea de felul ei unde ne vom speria puţin de cablul întins în zonă în scop de a ajuta la traversare.

Trecem mai apoi de un vârfuleţ de (2306 m) după cum ne spune Andrei Beleaua autorul Ghidului din 1998.

Dacă trecem cu bine pe-acolo ar fi minunat să reţinem că ne aflăm, unde altundeva decât în Şaua Estică a Lăiţelului (2284 m). Această şa ne va plăcea cât de cât deoarece vom mai vedea şi noi un pic de iarbă şi de potecă mai aproape de orizontală.Nu cred că vom vrea să ne cocoţăm pe vf. Laiţa (2397 m) aşa că cel mai bine vom urma prin dreapta acestui vârf banda roşie care ne scoate din nou pe creastă şi o luăm un pic spre stânga hlizindu-ne la Căldarea Pietroasă a Doamnei. După ce mai mergem ceva, nu mult însă, ajungem în Şaua Doamnei (2294 m).

De-aici ne luăm din nou inima în dinţi pentru că vom trece din nou pe o brână ce ne va speria puţin figurile din cap. Mă rog, ne vom pune toate speranţele în cablul montat acolo pentru amărâţi ca noi. Această brână se găseşte pe poteca de creastă care ocoleşte vf. Turnul Paltinului (2372 m).

Merem către stânga în Şaua Paltinului de unde vom urma consecvent traseul de creastă fără a ne dori să ne amestecăm cu consumatorii de manele şi mici de la Bâlea. Notăm intersecţiile cu traseele de coborâre în aifon apoi ne deplasăm fericiţi pe platoul Paltinului (2399 m). Vom lăsa astfel în urmă Şaua Bâlei (2286 m) după care urcăm pe vf. Iezer (2417 m). Mai merem o vreme puţintel şi ajungem în Şaua Caprei (2315 m). Băgăm în aifon întâlnirea cu traseul cruce albastră către vf. Vânătoarea lui Buteanu (2507 m) apoi ajungem la Lacul Capra (2249 m).

Aici ne minunăm la Monumentul Alpiniştilor apoi începem să urcăm cătinel puţin pentru ca imediat mai apoi să coborâm pe Piciorul Caprei, care se ramifică din vf. Capra (2494 m). Traversăm o parte din căldăruşa vestică a Fundului Caprei apoi ne dăm în stânga pe sub creasta Arpaşelului, urcăm violent şi apoi ne tragem sufletul pe curba de nivel înaintând către estul căldării Fundul Caprei.

Ieşim cu chiu cu vai în Fereastra Mică a Portiţei Arpaşului (2175). De aici, urmează iar o porţiune relativ sexy, adică mai stâncoasă şi în care vom încerca din nou să avem cablurile la îndemână. Nu am nici cea mai vagă îndoială că ne vom poza reciproc în Fereastra Zmeilor după care ne vom uita de stupid la Căldarea Pietroasă a Arpaşului. Coborâm noi uşor apoi urcăm nu prea mult spre Căldarea Vârtopului, scopul esenţial fiind acela de a ocoli vf. Arpaşu Mic (2460 m).

Ne cocoţăm iar în creastă, facem frumos în faţa obiectivelor la monumentul austriacului Nerlinger şi a prietenei sale şi luăm notă că suntem în partea vestică a Şeii Vârtopului (2287 m). Între aceasta şi surata sa estică există un vârf (2315 m). Înainte de acest vârf ne minunăm şi pozăm cu spor lacul Buda.

Trecem deci de vârfuşor şi de creasta sudică care generează acest vârfuleţ astfel că, minune mare, iată-ne în partea vestică a Vârtopului (2290 m). Ne-apucăm, vrând-nevrând, cu tristeţe în ochi de urcat către vf. Arpaşu Mare (2468 m) fără să-l cocoţăm şi ajungem într-o şa ce ne conduce spre vf. Mircii (2461 m). De pe Mircea ne dăm drumul către Iezerul Podu Giurgiului (2264 m). Putem încorta la Podu Giurgiului sau putem să continuăm până în Şaua Podragului.

Ca timpi, estimez că de la Călţun până în Şaua Caprei vom face cam 4 ore, din Şaua Caprei la Fereastra Zmeilor cam 3 ore şi încă trei ore din Portiţa Arpaşului în Şaua Podragului.

Aceste estimări însumează cca. 10 ore de mers, ceea ce ne conduce la ideea că ar trebui să plecăm de la Călţun cel târziu la 7.00 dimineaţa, astfel ca timpul să ne ajungă şi să facem pauze de cca. 2 ore.

Dacă lucrurile merg bine, seara pe la 19.00 vom sta stafidiţi în Şaua Podragului (2307 m) întrebându-ne unde să încortăm. Aici, pentru că ne mai rămân ceva ore de lumină, vom hotărâ pe loc.

Aceasta (sperăm) va fi ziua a patra, supranumită prima zi de maraton, timpii de mers sunt luaţi după Je şi Aripoc, nicidecum după SGD care e în stare să facă Trail Running pe creastă.

e-Oria – Ziua 3

3. Traseu: Şaua Scării (2146 m) – Lacul Călţun (2135 m) (Bandă Roşie, 9 ore)

Dacă a treia dimineaţă de expediţie se întâmplă să ne găsească în Şaua Scării (2146 m), cum ar fi de dorit,  cu siguranţă că în inteligenţa care ne caracterizează, în aifonul Aripocului se va fi fost notat întâlnirea cu poteca marcată cu cruce albastră care urcă de la Cabana Negoiu.

În funcţie de vreme, presupunând că aceasta este bună, vom încerca să fim gata de plecare pe la ora 9.00. Nu dorim să fim gata mai degrabă pentru a nu ajunge prea devreme în Custură prinzând astfel stânca umedă.

Fără umbră de îndoială, în seara de dinainte am luat seama de existenţa refugiului Salvamont din această şa, probabil încortând pe lângă el.

Merem noi ce merem când prin partea dreaptă vom ocoli un vârf denumit vf. Vestic al Muscelei (2261 m).

După acest vârf ne vom plimba bocancii prin Şaua Muscelei (2233 m) şa din care va trebui să ne pregătim să urcăm uşurel pe directia est, sud-est, altfel spus o ţârucă spre dreapta, nu prea tare să n-ajungem la Vidraru, lucru de care, Doamne-Fereşte, ne păzim ca Satana de tămâie.

Urcând noi deci domol, la un moment dat există posibilitatea să avem plăcuta surpriză să întâlnim vf. Musceaua Scării (2277 m) pentru că dacă nu, vom considera situaţia super-naşpa.

Vom lua notă că în partea dreaptă sunt formaţiuni muntoase frumos denumite Plaiul Scării, iar prin înaintare, vom întâlni tot pe dreapta o căldare glaciară denumiră Căldarea Mieilor. În caz de situaţii de urgenţă, probabil această căldare ne va oferi câteva locuri apropriate pentru montarea cortanelor.

Mă rog, după vf. Musceaua Scării (2277 m), dacă nu s-o fi mutat de acolo da-vom de un mic vârf fără nume (2212 m) de pe care vom pogorâ în minunata şa denumită sugestiv Şaua Şerbotei (2123 m).

Fiind o şa în care am coborât, în mod evident urmează şi supliciul urcării. Suim noi ce suim, cam pe direcţia nord-est supranumită şi stânga-faţă. Cam pe când să ajungem noi pe vf. Şerbota, ar fi bine să ţinem aifonu la îndemână ca să fim siguri că am întâlnit poteca bandă albastră care suie de la Cabana Negoiu. De la intersecţie vom şti că pe o rază de 100 m trebe să găsim şi vf. Şerbota (2331 m), pe care îl căutăm cu linişte în suflet pentru a-l lua în DSLR.

Există posibilitatea ca pe acest vârf să întâlnim o săgeată care zice că până la Cabana Negoiu ar mai fi cca. 2 ore. Poate pentru SGD, noi considerăm 3, dar nu ne apucăm de cretini să pierdem altitudine gratuit ci băgăm mai departe, pentru că ziua de azi e hotărâtoare atât pentru e-Oria cât şi pentru existenţa noastră fizică ulterioară.

Pe Şerbota vom avea înţelepciunea de a ne odihni mai mult, să zicem 30-45 min, având în vedere că vom avea primul rendez-vous adevărat cu Doamna cu Coasa pe care însă, vom încerca să o păcălim atât prin calm cât, sperăm noi, şi prin sfaturile înţelepte ale lui SGD.

Ne-apucăm deci de coborât foarte abrupt de pe Şerbota. Există de asemenea posibilitatea să trecem de nişte colţuri stâncoase ajungând astfel în Şaua Vestică a Sărăţii (2176 m) de unde, dacă mai e acolo, vom trece de un vârf mai micuţ şi nenumit (2213 m). Mai trecem de ceva stâncărie şi ajungem în Şaua Estică a Sărăţii (2196 m). Dacă vom ajunge aici, asta înseamnă evident, utilizând o evidenţă a la Pallise, că suntem încă în viaţă după trecerea celebrei Custuri.

Ne tragem sufletul cât de-o gură de apă şi ne facem o cruce mare. Crucea o vom face în orice situaţie, ori pentru că am scăpat ori pentru că unul din noi priveşte cerul de mai jos un pic, iar sensul crucii va fi acela de “să-l ierte ‘ăl de sus”.

Oricare ar fi situaţia, în Şaua Estică a Sărăţii (2196 m) nu putem sta, deci trebuie să ne adunăm şi să urcăm cu vigoare o vreme către vf. Sărăţii (2365 m). După o vreme apare şi iarba iar panta parcă se mai potoleşte.

Vârful Sărăţii, după Custură, nu cred că ne va atrage prea mult, astfel că îl vom ocoli prin partea stângă, până când într-un final sperăm să ajungem în Şaua Cleopatrei. Dacă SGD va fi cu noi, probabil în Şaua Cleopatrei (2355 m) vom fi trei, altfel, sperăm ca măcar unul dintre noi (şi anume generatorul de Lance) să ajungă în această minunată şa.

Ehhh, dragii lui Je, cititori ai arhitecturilor de expediţii, în Şaua Cleopatrei ne vom trage din nou sufletul o bună bucată de vreme căci cuvântul din poveste pentru ziua de azi continuă abrupt.

De la tanti Cleo, după ce-i vom admira îndelung Acele, vom trece de vf. Negoiul Mic (2485 m) prin partea dreaptă, asta ca să nu vă mai plictisesc cu punctul cardinal denumit Sud, apoi vom sui cu aplombul de care mai suntem în stare către stânga-sus pe cel de-al doilea vârf al patriei denumit vf. Negoiu (2535 m), sau, parafrazând Aripocul, Neagoe.

Pe Neagoe, vom face noi o şedinţă DSLR şi video pentru iutubat momentul după care vom purcede pe bandă roşie înainte. De pe Neagoe deci, după ce mai prestăm noi cca. 30 de minute pe creastă, ajungem într-o şa micuţă şi drăguţă din care poteca pare a înnebuni, arătându-ne banda roşie cum scoboară vertical prin ceea ce în termini tehnici se numeşte un “horn”.

Acest horn, având în vedere caracteristicile-i verticale, îngustimile de stâncărie în care probabil ne vom zătoni rucsacele şi lanţurile cu care este prevăzut pentru a asigura o cădere liniştită oricui, poartă denumirea sugestivă de Strunga Dracului.

Io, Aripocu şi SGD dacă vine, sperăm din tot sufletul să nu avem însă de-a face cu Necuratul în această strungă care-i poartă numele şi în cca. 20-30 minute să ajungem în partea inferioară a elementului alpin.

De aici mai mergem nu mai mult de 100 m pe nişte porţiuni stâncoase după care coborâm puţintel spre stânga.

Mergând înainte pe banda roşie ar fi extrem de util pentru aifonul din dotare să consemnăm că pe stânga se află poteca cruce roşie ce se preocupă de tratarea locului denumit Strunga Ciobanului. După ce găsim frumoasa intersecţie, în cca. 300 m ne vom plimba prin Căldarea Lăiţa care ar fi foarte frumos şi civilizat să ne scoată în Portiţa Călţunului (2194 m).

De aici, băgăm de seamă blocurile mari de piatră printre care vom încerca să coborâm pe poteca care ne va duce pe undeva prin dreapta lacului, relativ la direcţia noastră de mers.

Vom considera că sunt de ajuns senzaţiile tari pe care le-am trăit în această zi şi vom încerca, cu puterile care ne-au mai rămas, să montăm cortăria la primul loc de cort mai de Doamne-Ajută şi dacă se poate cât mai departe de refugiul Toma Boerescu care, nu avem nici o îndoială, va fi plin de elemente umane stranii, pe care nu ţi-ai dori să le ai în preajmă şi care confundă onorabilul refugiu cu hotelul personal al mămicilor lor.

Avem însă grijă la încortare, ţinând cont de faptul că această căldare este una renumită prin vântoşenie, deci cortuleanele vor trebui ancorate cu atenţie sporită.

Ne vom acorda 6 ore din Şaua Scării în Şaua Cleopatrei şi ţinând cont şi de epuizare, două ore de la Cleo la Călţun, deci un total de 8-9 ore de mers. Ar fi frumos ca pe la 19.00 corturile să fie ancorate la Călţun, aceasta însă fiind numai o năzuinţă.

Aceasta va fi cea mai tehnică şi periculoasă zi din e-Oria, zi care va fi, o vom numi Ziua 3 dar o vom apela şi cu titulatura de Ziua Dracului, având în vedere că Ucigă-l Toaca ne va da târcoale zi de vară până-n seară.

e-Oria – Ziua 2

2. Traseu: Şaua Surului (2113 m) – Şaua Scării (2146 m) (Bandă Roşie, 6 ore)

Dacă Minunea Dumnezeiască şi înţelepciunea lui SGD (Speedy Gonzales al Dealurilor = Maneluşu) ne va face să ajungem în prima zi în Şaua Surului (2113 m), la plecarea din această şa vom avea grijă să ştim că am întâlnit marcajul triunghi roşu coborând spre stânga către Sebeşu de Sus.

Poteca ne va purta cel mai probabil pe la sudul vf. Suru (2283 m), deşi, dacă am dori, probabil l-am putea urca la pachet cu Capul Surului (2274 m).

Mergând noi deci din Şaua Surului (2113 m) pe curba de nivel cu vf. Surul în stânga vom trece pe la Şipotul lui Glasie ca şi peste alte câteva pâraie. Mergem pe drumul de costişă remarcând cum peisajul începe încetişor să se schimbe în unul cu tendinţe (încă uşor) selenare.

Traversăm noi Suru apoi lăsăm în dreapta un vârf micuţ (2193 m) urcând relativ uşor.

Aici ar trebui să ajungem în Curmătura Roşiilor (2159 m) de unde începem să urcăm uşor spre vf. Budislavu (2343 m) pe care însă îl ocolim prin dreapta. După trecerea Budislavului ar trebui să ne găsim într-o şa destul de vastă care pe hărţi nu este numită decât ca altitudine (2180 m).

O trecem şi ne îndepărtăm de latura stâncoasă lăsând în dreapta-sus vf. Vârtopu Roşu (2242 m). Poteca ar trebui (dacă nu ne bate vântu’ :p) să ne scoată în Portiţa Avrigului (2178 m) de unde după o coborâre spectaculoasă am ajunge la Lacul Avrig (2007 m).

Probabil din Şaua Surului la Lacul Avrig vom face cam 3-4 ore. La lac vom pierde puţin vremea prin căldare admirând ca blegii vf. Turnul Lacului (2247 m) şi vf. E. Ciortea (2419 m) (referit în unele lucrări şi ca Ciortea II). Cu puţin noroc o să identificăm şi vârful V. Ciortea (2427 m) (sau Ciortea I).

Băgându-ne noi în seamă pe la nordul lacului (pe româneşte stânga, relativ la direcţia de mers) cu siguranţă nu vom fi atât de cretini încât să nu notăm în aifon intersecţia cu traseul punct albastru care urcă de la Cabana Bărcaciu.

Încercând să ajungem din nou pe creasta principală, o să urcăm, nu foarte susţinut, o zonă cu vâlcele până ce dăm în creasta principală.

Creasta principală va fi foarte îngustă şi abruptul din partea stângă ne va îngheţa puţin sângele în vene. Deh… am vrut adrenalină nu? Am vrut să ţinem minte venirea pe lume a lui Oria, apropiata aniversare a lui Lance şi multe altele, deci… ia d’aci abrupt, va spune Dealu’ majestuos către noi.

Acuma… Je… dacă mă voi pierde cu firea îi las pe băieţi să mă bată ca să-mi revin şi să nu mă cred naibii vr’un Icar ceva, care crede că poate vedea Cabana Bărcaciu din zbor.

Mergând noi încă puţin vom atinge Şaua Vestică a Gârbovei (2140 m). Merem prin stânga vf. Gârbova (2188 m) şi ajungem, normal, în Şaua Estică a Gârbovei (2125 m). Această porţiune nu cred să ne pună probleme foarte importante.

Din Şaua Estică a Gârbovei (2125 m) o luăm cu încredere către vf. Scara (2306 m) către care vom întâlni în cale poteca ce urcă pe cruce roşie de la Bărcaciu.

Ajungem în Curmătura Gârbovei şi vom atinge noi vf. Scara (2306 m). Aici ne luăm în chip şi luăm şi seama asupra crestei ce se desprinde spre stânga reprezentând ea Culmea Bărcaciului. Umărul acestei creste îl vom depăşi prin dreapta şi cu ajutorul Celui de Sus vom ajunge în Şaua Scării.

În Şaua Scării vom încorta şi înnopta. Probabil vom face de la Lacul Avrig până în Şaua Scării vreo două ore, care împreună cu cele 3-4 se vor face 5-6 ore din Şaua Surului.

Această zi funcţionează ca zi de buffering pentru reglarea timpilor pierduţi eventual anterior. Avem în vedere faptul că probabil vom înnopta anterior chiar la Apa Cumpănită, deci la cele 6 ore s-ar mai putea adăuga câte ceva.

Seara vom încerca să ne relaxăm mult în Şaua Scării, vom mânca bine de tot pentru a putea dormi bine de tot, deoarece ziua care urmează (ziua 3) va fi o zi grea pe care o vom numi şi “Ziua Dracului”.

Aceasta va fi o zi. S-o numim ziua 2.

e-Oria – Ziua 1

Ziua 1 va fi împărţită în două etape.

Prima etapă o reprezintă cocoţul pe creasta principală.

A doua etapă o reprezintă acomodarea cu creasta şi cu bucuria de a vedea lumea de sus.

Avem astfel:

1a. Traseu: Turnu Roşu (380 m) – Şaua Corbului (1568 m) (Cruce Roşie, 3 ore)
Teoretic din Turnu Roşu am avea două variante de ajungere în creasta principală. Una dintre ele se ramifică din centrul satului, pe punct roşu, după ce trecem un pod pe stânga, printre case.

Cealaltă după trecerea aceluiaşi pod merge pe cruce roşie în dreapta până la mănăstirea Turnu Roşu. Aceasta este şi propunerea mea de traseu, având în vedere că-l putem convinge pe Ghiţă să ne ducă până la Mănăstire scutind astfel o oră de drum. Astfel, traseul pe cruce roşie de la Mănăstirea Turnu Roşu ne scoate la est de Chica Pietrelor (1606 m) undeva în Şaua Corbului (Lacului) (1568 m), unde întâlnim marcajul crestei principale (bandă roşie).

În lucrarea “Munţii Făgăraşului, ghid turistic” din 1998 a lui Andrei Beleaua acesta menţionează ca timp de parcurs: Halta Turnu Roşu-Şaua Corbului 4 ore. Dacă pornim direct de la mânăstire, calculăm 3 ore de ajuns în Şaua Corbului (1568 m).

1b. Traseu: Şaua Corbului (1568 m) – Şaua Apa Cumpănită (1807 m) (Bandă Roşie, 2 ore)
Pe creasta principală ocolim Chica Corbului (Lacului) (1649 m) pe la nord, în urcare. La fel se evită vf. Prislop (1820 m), pe la nord. Aici vom băga de seamă spre dreapta creasta denumită Zănoaga Câinenilor pe care se poate ajunge în Şaua Prislop. Nu ne interesează această şa în expediţia de faţă, deci numai vom lua act de existenţa ei. Tot din vf. Prislop, spre dreapta, în plan mai apropiat se desprinde creasta denumită Chica Fedeleşului.

Acuma, aici este o problemă de toponimie, ca dealtfel pe întreaga creastă a Făgăraşilor. Ardelenii numesc anumite lucruri într-un fel, oltenii şi muntenii în altul. Rezultă astfel toponimii duale, cum ar fi aceea a vf. Prislop care este echivalentul vf. Chica Fedeleşului. (1820 m). Ne vom referi în continuare la acest vârf cu toponimul de Chica Fedeleşului care este format în realitate din două vârfuri, unul de 1805 m şi celălalt de 1820 m.

După cum se observă, din Şaua Corbului vom urca ceva până aici.

De aici vom depăşi pe versantul sudic vf. lui Făt (format de fapt din două piscuri: 1871 m şi 1836) ajungem în Curmătura Tătarului de unde urcăm spre vf. Tătarul (1890 m). Din vf. Tătarul coborâm în Şaua Apa Cumpănită (1807 m) dupa circa 1.5-2 ore de mers din Şaua Corbului.

Avand în vedere că Aripocu’ are o problemă cu genunchii îi vom verifica starea dupa cele 5-6 ore de mers pentru a decide dacă continuam încă 1.5-2 ore. Dacă Aripocu’ poate, continuăm şi pe ploaie până în Şaua Surului înca cca 1.5-2 ore (încă nu ştim cum ne acomodăm împreună), dacă nu, punem corturile în Şaua Apa Cumpănită (1807 m) . În această şa ar trebui să întâlnim marcajul triunghi albastru care coboară pe versantul sudic spre Grebleşti.

Scopul primelor două zile este găsirea unui ritm comun acceptabil având în vedere diferenţele notabile de experienţă dintre noi (Maneluşu’ fiind supranumit şi Speedy Gonzales al Dealurilor (SGD)). Dacă continuăm până în Şaua Surului (2113), din Şaua Apa Cumpănită (1807) va trebui să urcăm accentuat spre Vârful Piscului (1860 m). Creasta va fi încă destul de lată şi vom trece pe la sudul unor blocuri mari de stâncă denumite Sturii Vâlcului. Depăşind Sturii ar trebui să întâlnim poteca pe triunghi albastru ce coboară pe lângă Refugiul Suru la Cabana Sărătura Cerbului.

După această intersecţie avem cale liberă să urcăm până peste 2000 de metri pe vf. Moaşa  (2034 m). După Moaşa depăşim vf. Găvanul (Lăcustelor) (2153 m) pe la nord şi ne năpustim în Şaua Surului (2113 m) unde vom încorta şi vom înnopta în dulcele tril de înjuraturi pe care eu mi le voi replica cu Aripocu’ şi în arbitrajul ponderat şi fără îndoială obiectiv al Maneluşului.

Nu uităm să trecem în palmares intersecţia cu triunghiul roşu ce coboară la Sebeşu de Sus.

Şi astfel va fi o zi. S-o numim ziua 1!

Woops… se pune de-o expediţie…

Salutare…

Acest plog este dedicat de Je şi de Aripocu’ expediţiei organizate de noi, de comun acord pentru bebelaşul prietenului nostru Manuel Ignuţa din Arad.

Manuel este alintat Maneluşu’ iar fiul său Oria, termen ce provine de la mult mai cunoscutul Horia.

Aici vom trăi pentru Horia pe Bandă Roşie (BR) .

Period!