e-Oria – 3 August 2009

e-Oria – Ziua 2

2. Traseu: Şaua Surului (2113 m) – Şaua Scării (2146 m) (Bandă Roşie, 6 ore)

Dacă Minunea Dumnezeiască şi înţelepciunea lui SGD (Speedy Gonzales al Dealurilor = Maneluşu) ne va face să ajungem în prima zi în Şaua Surului (2113 m), la plecarea din această şa vom avea grijă să ştim că am întâlnit marcajul triunghi roşu coborând spre stânga către Sebeşu de Sus.

Poteca ne va purta cel mai probabil pe la sudul vf. Suru (2283 m), deşi, dacă am dori, probabil l-am putea urca la pachet cu Capul Surului (2274 m).

Mergând noi deci din Şaua Surului (2113 m) pe curba de nivel cu vf. Surul în stânga vom trece pe la Şipotul lui Glasie ca şi peste alte câteva pâraie. Mergem pe drumul de costişă remarcând cum peisajul începe încetişor să se schimbe în unul cu tendinţe (încă uşor) selenare.

Traversăm noi Suru apoi lăsăm în dreapta un vârf micuţ (2193 m) urcând relativ uşor.

Aici ar trebui să ajungem în Curmătura Roşiilor (2159 m) de unde începem să urcăm uşor spre vf. Budislavu (2343 m) pe care însă îl ocolim prin dreapta. După trecerea Budislavului ar trebui să ne găsim într-o şa destul de vastă care pe hărţi nu este numită decât ca altitudine (2180 m).

O trecem şi ne îndepărtăm de latura stâncoasă lăsând în dreapta-sus vf. Vârtopu Roşu (2242 m). Poteca ar trebui (dacă nu ne bate vântu’ :p) să ne scoată în Portiţa Avrigului (2178 m) de unde după o coborâre spectaculoasă am ajunge la Lacul Avrig (2007 m).

Probabil din Şaua Surului la Lacul Avrig vom face cam 3-4 ore. La lac vom pierde puţin vremea prin căldare admirând ca blegii vf. Turnul Lacului (2247 m) şi vf. E. Ciortea (2419 m) (referit în unele lucrări şi ca Ciortea II). Cu puţin noroc o să identificăm şi vârful V. Ciortea (2427 m) (sau Ciortea I).

Băgându-ne noi în seamă pe la nordul lacului (pe româneşte stânga, relativ la direcţia de mers) cu siguranţă nu vom fi atât de cretini încât să nu notăm în aifon intersecţia cu traseul punct albastru care urcă de la Cabana Bărcaciu.

Încercând să ajungem din nou pe creasta principală, o să urcăm, nu foarte susţinut, o zonă cu vâlcele până ce dăm în creasta principală.

Creasta principală va fi foarte îngustă şi abruptul din partea stângă ne va îngheţa puţin sângele în vene. Deh… am vrut adrenalină nu? Am vrut să ţinem minte venirea pe lume a lui Oria, apropiata aniversare a lui Lance şi multe altele, deci… ia d’aci abrupt, va spune Dealu’ majestuos către noi.

Acuma… Je… dacă mă voi pierde cu firea îi las pe băieţi să mă bată ca să-mi revin şi să nu mă cred naibii vr’un Icar ceva, care crede că poate vedea Cabana Bărcaciu din zbor.

Mergând noi încă puţin vom atinge Şaua Vestică a Gârbovei (2140 m). Merem prin stânga vf. Gârbova (2188 m) şi ajungem, normal, în Şaua Estică a Gârbovei (2125 m). Această porţiune nu cred să ne pună probleme foarte importante.

Din Şaua Estică a Gârbovei (2125 m) o luăm cu încredere către vf. Scara (2306 m) către care vom întâlni în cale poteca ce urcă pe cruce roşie de la Bărcaciu.

Ajungem în Curmătura Gârbovei şi vom atinge noi vf. Scara (2306 m). Aici ne luăm în chip şi luăm şi seama asupra crestei ce se desprinde spre stânga reprezentând ea Culmea Bărcaciului. Umărul acestei creste îl vom depăşi prin dreapta şi cu ajutorul Celui de Sus vom ajunge în Şaua Scării.

În Şaua Scării vom încorta şi înnopta. Probabil vom face de la Lacul Avrig până în Şaua Scării vreo două ore, care împreună cu cele 3-4 se vor face 5-6 ore din Şaua Surului.

Această zi funcţionează ca zi de buffering pentru reglarea timpilor pierduţi eventual anterior. Avem în vedere faptul că probabil vom înnopta anterior chiar la Apa Cumpănită, deci la cele 6 ore s-ar mai putea adăuga câte ceva.

Seara vom încerca să ne relaxăm mult în Şaua Scării, vom mânca bine de tot pentru a putea dormi bine de tot, deoarece ziua care urmează (ziua 3) va fi o zi grea pe care o vom numi şi “Ziua Dracului”.

Aceasta va fi o zi. S-o numim ziua 2.