e-Oria – 3 August 2009

e-Oria – Ziua 2

2. Traseu: Şaua Surului (2113 m) – Şaua Scării (2146 m) (Bandă Roşie, 6 ore)

Dacă Minunea Dumnezeiască şi înţelepciunea lui SGD (Speedy Gonzales al Dealurilor = Maneluşu) ne va face să ajungem în prima zi în Şaua Surului (2113 m), la plecarea din această şa vom avea grijă să ştim că am întâlnit marcajul triunghi roşu coborând spre stânga către Sebeşu de Sus.

Poteca ne va purta cel mai probabil pe la sudul vf. Suru (2283 m), deşi, dacă am dori, probabil l-am putea urca la pachet cu Capul Surului (2274 m).

Mergând noi deci din Şaua Surului (2113 m) pe curba de nivel cu vf. Surul în stânga vom trece pe la Şipotul lui Glasie ca şi peste alte câteva pâraie. Mergem pe drumul de costişă remarcând cum peisajul începe încetişor să se schimbe în unul cu tendinţe (încă uşor) selenare.

Traversăm noi Suru apoi lăsăm în dreapta un vârf micuţ (2193 m) urcând relativ uşor.

Aici ar trebui să ajungem în Curmătura Roşiilor (2159 m) de unde începem să urcăm uşor spre vf. Budislavu (2343 m) pe care însă îl ocolim prin dreapta. După trecerea Budislavului ar trebui să ne găsim într-o şa destul de vastă care pe hărţi nu este numită decât ca altitudine (2180 m).

O trecem şi ne îndepărtăm de latura stâncoasă lăsând în dreapta-sus vf. Vârtopu Roşu (2242 m). Poteca ar trebui (dacă nu ne bate vântu’ :p) să ne scoată în Portiţa Avrigului (2178 m) de unde după o coborâre spectaculoasă am ajunge la Lacul Avrig (2007 m).

Probabil din Şaua Surului la Lacul Avrig vom face cam 3-4 ore. La lac vom pierde puţin vremea prin căldare admirând ca blegii vf. Turnul Lacului (2247 m) şi vf. E. Ciortea (2419 m) (referit în unele lucrări şi ca Ciortea II). Cu puţin noroc o să identificăm şi vârful V. Ciortea (2427 m) (sau Ciortea I).

Băgându-ne noi în seamă pe la nordul lacului (pe româneşte stânga, relativ la direcţia de mers) cu siguranţă nu vom fi atât de cretini încât să nu notăm în aifon intersecţia cu traseul punct albastru care urcă de la Cabana Bărcaciu.

Încercând să ajungem din nou pe creasta principală, o să urcăm, nu foarte susţinut, o zonă cu vâlcele până ce dăm în creasta principală.

Creasta principală va fi foarte îngustă şi abruptul din partea stângă ne va îngheţa puţin sângele în vene. Deh… am vrut adrenalină nu? Am vrut să ţinem minte venirea pe lume a lui Oria, apropiata aniversare a lui Lance şi multe altele, deci… ia d’aci abrupt, va spune Dealu’ majestuos către noi.

Acuma… Je… dacă mă voi pierde cu firea îi las pe băieţi să mă bată ca să-mi revin şi să nu mă cred naibii vr’un Icar ceva, care crede că poate vedea Cabana Bărcaciu din zbor.

Mergând noi încă puţin vom atinge Şaua Vestică a Gârbovei (2140 m). Merem prin stânga vf. Gârbova (2188 m) şi ajungem, normal, în Şaua Estică a Gârbovei (2125 m). Această porţiune nu cred să ne pună probleme foarte importante.

Din Şaua Estică a Gârbovei (2125 m) o luăm cu încredere către vf. Scara (2306 m) către care vom întâlni în cale poteca ce urcă pe cruce roşie de la Bărcaciu.

Ajungem în Curmătura Gârbovei şi vom atinge noi vf. Scara (2306 m). Aici ne luăm în chip şi luăm şi seama asupra crestei ce se desprinde spre stânga reprezentând ea Culmea Bărcaciului. Umărul acestei creste îl vom depăşi prin dreapta şi cu ajutorul Celui de Sus vom ajunge în Şaua Scării.

În Şaua Scării vom încorta şi înnopta. Probabil vom face de la Lacul Avrig până în Şaua Scării vreo două ore, care împreună cu cele 3-4 se vor face 5-6 ore din Şaua Surului.

Această zi funcţionează ca zi de buffering pentru reglarea timpilor pierduţi eventual anterior. Avem în vedere faptul că probabil vom înnopta anterior chiar la Apa Cumpănită, deci la cele 6 ore s-ar mai putea adăuga câte ceva.

Seara vom încerca să ne relaxăm mult în Şaua Scării, vom mânca bine de tot pentru a putea dormi bine de tot, deoarece ziua care urmează (ziua 3) va fi o zi grea pe care o vom numi şi “Ziua Dracului”.

Aceasta va fi o zi. S-o numim ziua 2.

e-Oria – Ziua 1

Ziua 1 va fi împărţită în două etape.

Prima etapă o reprezintă cocoţul pe creasta principală.

A doua etapă o reprezintă acomodarea cu creasta şi cu bucuria de a vedea lumea de sus.

Avem astfel:

1a. Traseu: Turnu Roşu (380 m) – Şaua Corbului (1568 m) (Cruce Roşie, 3 ore)
Teoretic din Turnu Roşu am avea două variante de ajungere în creasta principală. Una dintre ele se ramifică din centrul satului, pe punct roşu, după ce trecem un pod pe stânga, printre case.

Cealaltă după trecerea aceluiaşi pod merge pe cruce roşie în dreapta până la mănăstirea Turnu Roşu. Aceasta este şi propunerea mea de traseu, având în vedere că-l putem convinge pe Ghiţă să ne ducă până la Mănăstire scutind astfel o oră de drum. Astfel, traseul pe cruce roşie de la Mănăstirea Turnu Roşu ne scoate la est de Chica Pietrelor (1606 m) undeva în Şaua Corbului (Lacului) (1568 m), unde întâlnim marcajul crestei principale (bandă roşie).

În lucrarea “Munţii Făgăraşului, ghid turistic” din 1998 a lui Andrei Beleaua acesta menţionează ca timp de parcurs: Halta Turnu Roşu-Şaua Corbului 4 ore. Dacă pornim direct de la mânăstire, calculăm 3 ore de ajuns în Şaua Corbului (1568 m).

1b. Traseu: Şaua Corbului (1568 m) – Şaua Apa Cumpănită (1807 m) (Bandă Roşie, 2 ore)
Pe creasta principală ocolim Chica Corbului (Lacului) (1649 m) pe la nord, în urcare. La fel se evită vf. Prislop (1820 m), pe la nord. Aici vom băga de seamă spre dreapta creasta denumită Zănoaga Câinenilor pe care se poate ajunge în Şaua Prislop. Nu ne interesează această şa în expediţia de faţă, deci numai vom lua act de existenţa ei. Tot din vf. Prislop, spre dreapta, în plan mai apropiat se desprinde creasta denumită Chica Fedeleşului.

Acuma, aici este o problemă de toponimie, ca dealtfel pe întreaga creastă a Făgăraşilor. Ardelenii numesc anumite lucruri într-un fel, oltenii şi muntenii în altul. Rezultă astfel toponimii duale, cum ar fi aceea a vf. Prislop care este echivalentul vf. Chica Fedeleşului. (1820 m). Ne vom referi în continuare la acest vârf cu toponimul de Chica Fedeleşului care este format în realitate din două vârfuri, unul de 1805 m şi celălalt de 1820 m.

După cum se observă, din Şaua Corbului vom urca ceva până aici.

De aici vom depăşi pe versantul sudic vf. lui Făt (format de fapt din două piscuri: 1871 m şi 1836) ajungem în Curmătura Tătarului de unde urcăm spre vf. Tătarul (1890 m). Din vf. Tătarul coborâm în Şaua Apa Cumpănită (1807 m) dupa circa 1.5-2 ore de mers din Şaua Corbului.

Avand în vedere că Aripocu’ are o problemă cu genunchii îi vom verifica starea dupa cele 5-6 ore de mers pentru a decide dacă continuam încă 1.5-2 ore. Dacă Aripocu’ poate, continuăm şi pe ploaie până în Şaua Surului înca cca 1.5-2 ore (încă nu ştim cum ne acomodăm împreună), dacă nu, punem corturile în Şaua Apa Cumpănită (1807 m) . În această şa ar trebui să întâlnim marcajul triunghi albastru care coboară pe versantul sudic spre Grebleşti.

Scopul primelor două zile este găsirea unui ritm comun acceptabil având în vedere diferenţele notabile de experienţă dintre noi (Maneluşu’ fiind supranumit şi Speedy Gonzales al Dealurilor (SGD)). Dacă continuăm până în Şaua Surului (2113), din Şaua Apa Cumpănită (1807) va trebui să urcăm accentuat spre Vârful Piscului (1860 m). Creasta va fi încă destul de lată şi vom trece pe la sudul unor blocuri mari de stâncă denumite Sturii Vâlcului. Depăşind Sturii ar trebui să întâlnim poteca pe triunghi albastru ce coboară pe lângă Refugiul Suru la Cabana Sărătura Cerbului.

După această intersecţie avem cale liberă să urcăm până peste 2000 de metri pe vf. Moaşa  (2034 m). După Moaşa depăşim vf. Găvanul (Lăcustelor) (2153 m) pe la nord şi ne năpustim în Şaua Surului (2113 m) unde vom încorta şi vom înnopta în dulcele tril de înjuraturi pe care eu mi le voi replica cu Aripocu’ şi în arbitrajul ponderat şi fără îndoială obiectiv al Maneluşului.

Nu uităm să trecem în palmares intersecţia cu triunghiul roşu ce coboară la Sebeşu de Sus.

Şi astfel va fi o zi. S-o numim ziua 1!