e-Oria – Ziua 3

3. Traseu: Şaua Scării (2146 m) – Lacul Călţun (2135 m) (Bandă Roşie, 9 ore)

Dacă a treia dimineaţă de expediţie se întâmplă să ne găsească în Şaua Scării (2146 m), cum ar fi de dorit,  cu siguranţă că în inteligenţa care ne caracterizează, în aifonul Aripocului se va fi fost notat întâlnirea cu poteca marcată cu cruce albastră care urcă de la Cabana Negoiu.

În funcţie de vreme, presupunând că aceasta este bună, vom încerca să fim gata de plecare pe la ora 9.00. Nu dorim să fim gata mai degrabă pentru a nu ajunge prea devreme în Custură prinzând astfel stânca umedă.

Fără umbră de îndoială, în seara de dinainte am luat seama de existenţa refugiului Salvamont din această şa, probabil încortând pe lângă el.

Merem noi ce merem când prin partea dreaptă vom ocoli un vârf denumit vf. Vestic al Muscelei (2261 m).

După acest vârf ne vom plimba bocancii prin Şaua Muscelei (2233 m) şa din care va trebui să ne pregătim să urcăm uşurel pe directia est, sud-est, altfel spus o ţârucă spre dreapta, nu prea tare să n-ajungem la Vidraru, lucru de care, Doamne-Fereşte, ne păzim ca Satana de tămâie.

Urcând noi deci domol, la un moment dat există posibilitatea să avem plăcuta surpriză să întâlnim vf. Musceaua Scării (2277 m) pentru că dacă nu, vom considera situaţia super-naşpa.

Vom lua notă că în partea dreaptă sunt formaţiuni muntoase frumos denumite Plaiul Scării, iar prin înaintare, vom întâlni tot pe dreapta o căldare glaciară denumiră Căldarea Mieilor. În caz de situaţii de urgenţă, probabil această căldare ne va oferi câteva locuri apropriate pentru montarea cortanelor.

Mă rog, după vf. Musceaua Scării (2277 m), dacă nu s-o fi mutat de acolo da-vom de un mic vârf fără nume (2212 m) de pe care vom pogorâ în minunata şa denumită sugestiv Şaua Şerbotei (2123 m).

Fiind o şa în care am coborât, în mod evident urmează şi supliciul urcării. Suim noi ce suim, cam pe direcţia nord-est supranumită şi stânga-faţă. Cam pe când să ajungem noi pe vf. Şerbota, ar fi bine să ţinem aifonu la îndemână ca să fim siguri că am întâlnit poteca bandă albastră care suie de la Cabana Negoiu. De la intersecţie vom şti că pe o rază de 100 m trebe să găsim şi vf. Şerbota (2331 m), pe care îl căutăm cu linişte în suflet pentru a-l lua în DSLR.

Există posibilitatea ca pe acest vârf să întâlnim o săgeată care zice că până la Cabana Negoiu ar mai fi cca. 2 ore. Poate pentru SGD, noi considerăm 3, dar nu ne apucăm de cretini să pierdem altitudine gratuit ci băgăm mai departe, pentru că ziua de azi e hotărâtoare atât pentru e-Oria cât şi pentru existenţa noastră fizică ulterioară.

Pe Şerbota vom avea înţelepciunea de a ne odihni mai mult, să zicem 30-45 min, având în vedere că vom avea primul rendez-vous adevărat cu Doamna cu Coasa pe care însă, vom încerca să o păcălim atât prin calm cât, sperăm noi, şi prin sfaturile înţelepte ale lui SGD.

Ne-apucăm deci de coborât foarte abrupt de pe Şerbota. Există de asemenea posibilitatea să trecem de nişte colţuri stâncoase ajungând astfel în Şaua Vestică a Sărăţii (2176 m) de unde, dacă mai e acolo, vom trece de un vârf mai micuţ şi nenumit (2213 m). Mai trecem de ceva stâncărie şi ajungem în Şaua Estică a Sărăţii (2196 m). Dacă vom ajunge aici, asta înseamnă evident, utilizând o evidenţă a la Pallise, că suntem încă în viaţă după trecerea celebrei Custuri.

Ne tragem sufletul cât de-o gură de apă şi ne facem o cruce mare. Crucea o vom face în orice situaţie, ori pentru că am scăpat ori pentru că unul din noi priveşte cerul de mai jos un pic, iar sensul crucii va fi acela de “să-l ierte ‘ăl de sus”.

Oricare ar fi situaţia, în Şaua Estică a Sărăţii (2196 m) nu putem sta, deci trebuie să ne adunăm şi să urcăm cu vigoare o vreme către vf. Sărăţii (2365 m). După o vreme apare şi iarba iar panta parcă se mai potoleşte.

Vârful Sărăţii, după Custură, nu cred că ne va atrage prea mult, astfel că îl vom ocoli prin partea stângă, până când într-un final sperăm să ajungem în Şaua Cleopatrei. Dacă SGD va fi cu noi, probabil în Şaua Cleopatrei (2355 m) vom fi trei, altfel, sperăm ca măcar unul dintre noi (şi anume generatorul de Lance) să ajungă în această minunată şa.

Ehhh, dragii lui Je, cititori ai arhitecturilor de expediţii, în Şaua Cleopatrei ne vom trage din nou sufletul o bună bucată de vreme căci cuvântul din poveste pentru ziua de azi continuă abrupt.

De la tanti Cleo, după ce-i vom admira îndelung Acele, vom trece de vf. Negoiul Mic (2485 m) prin partea dreaptă, asta ca să nu vă mai plictisesc cu punctul cardinal denumit Sud, apoi vom sui cu aplombul de care mai suntem în stare către stânga-sus pe cel de-al doilea vârf al patriei denumit vf. Negoiu (2535 m), sau, parafrazând Aripocul, Neagoe.

Pe Neagoe, vom face noi o şedinţă DSLR şi video pentru iutubat momentul după care vom purcede pe bandă roşie înainte. De pe Neagoe deci, după ce mai prestăm noi cca. 30 de minute pe creastă, ajungem într-o şa micuţă şi drăguţă din care poteca pare a înnebuni, arătându-ne banda roşie cum scoboară vertical prin ceea ce în termini tehnici se numeşte un “horn”.

Acest horn, având în vedere caracteristicile-i verticale, îngustimile de stâncărie în care probabil ne vom zătoni rucsacele şi lanţurile cu care este prevăzut pentru a asigura o cădere liniştită oricui, poartă denumirea sugestivă de Strunga Dracului.

Io, Aripocu şi SGD dacă vine, sperăm din tot sufletul să nu avem însă de-a face cu Necuratul în această strungă care-i poartă numele şi în cca. 20-30 minute să ajungem în partea inferioară a elementului alpin.

De aici mai mergem nu mai mult de 100 m pe nişte porţiuni stâncoase după care coborâm puţintel spre stânga.

Mergând înainte pe banda roşie ar fi extrem de util pentru aifonul din dotare să consemnăm că pe stânga se află poteca cruce roşie ce se preocupă de tratarea locului denumit Strunga Ciobanului. După ce găsim frumoasa intersecţie, în cca. 300 m ne vom plimba prin Căldarea Lăiţa care ar fi foarte frumos şi civilizat să ne scoată în Portiţa Călţunului (2194 m).

De aici, băgăm de seamă blocurile mari de piatră printre care vom încerca să coborâm pe poteca care ne va duce pe undeva prin dreapta lacului, relativ la direcţia noastră de mers.

Vom considera că sunt de ajuns senzaţiile tari pe care le-am trăit în această zi şi vom încerca, cu puterile care ne-au mai rămas, să montăm cortăria la primul loc de cort mai de Doamne-Ajută şi dacă se poate cât mai departe de refugiul Toma Boerescu care, nu avem nici o îndoială, va fi plin de elemente umane stranii, pe care nu ţi-ai dori să le ai în preajmă şi care confundă onorabilul refugiu cu hotelul personal al mămicilor lor.

Avem însă grijă la încortare, ţinând cont de faptul că această căldare este una renumită prin vântoşenie, deci cortuleanele vor trebui ancorate cu atenţie sporită.

Ne vom acorda 6 ore din Şaua Scării în Şaua Cleopatrei şi ţinând cont şi de epuizare, două ore de la Cleo la Călţun, deci un total de 8-9 ore de mers. Ar fi frumos ca pe la 19.00 corturile să fie ancorate la Călţun, aceasta însă fiind numai o năzuinţă.

Aceasta va fi cea mai tehnică şi periculoasă zi din e-Oria, zi care va fi, o vom numi Ziua 3 dar o vom apela şi cu titulatura de Ziua Dracului, având în vedere că Ucigă-l Toaca ne va da târcoale zi de vară până-n seară.